O lume similara cu cea a balului mascat

A trecut atat de mult de atunci ... De atunci cand doar ce s-a incheiat prima relatie serioasa pe care am avut-o si dupa care mi-am dat seama ca noi oamenii chiar putem iubii cu toata fiinta noastra. Nu are rost sa descriu aici maruntisurile si lucrurile care au condus la sfarsitul relatiei mele cu un anume Dan.
Atunci credeam ca totul nu mai are rost, ca vreau sa dispar si toate celelalte sentimente adolescentine ce ne macina pe toti la un moment dat cand suferim.
Eram dezorientata si ca majoritatea oamenilor am ales calea lasitatii si am fugit la alt capat de lume, repetandu-mi mereu ca trebuie sa fug departe de el. Avand in vedere ca sunt o extremista si adepta absolutului si necunoscutului de mic copil, am ales ca o imaginara adresa, locul unde imi voi ascunde neputinta de a continua fara EL , un continent indepartat .
Si de acolo incepuse un nou capitol din viata mea exact asa cum l-am planificat: m-am trezit intr-o lume fara cunoscuti, un loc unde puteam sa intruchipez ce personaj imi doream la momentul respectiv .
Bineinteles ca un detaliu foarte important este ca am ales un loc de munca care mi-a permis sa fug cat mai repede si despre care incerc sa povestesc acum...
De mica am avut un aer masculin putin mai dezvoltat decat la celelate fete din preajma mea si pe langa asta eram si dezinvolta si as mai putea spune putin exagerat de open-minded.
Ajunsa acolo pot spune ca eram cumva in alta lume , o lume pe care am incercat sa mi-o creionez in minte in timpul celor 13 ore de zbor.
Prima experienta a fost cumva ciudata, prima seara cand am vazut realitatea lumii ce mi-am ales-o ca refugiu. Golul simtit in stomac, persoane extrem de frumoase fizic, erotism la toate colturile, lacrimi in decor, putere, egoism, invidie , prietenie, priviri pline de dorinte, oameni absorbiti de imaginile din jur ascunsi in colturi intunecate ...
A inceput cu-adevarat povestea abia a doua zi.... Am pasit foarte neincrezatoare in mine si tot ce era in jur pe usa de la intrare, am strabatut tot drumul spunandu-mi in minte ca va fi bine si am ajuns in sfarsit sa imi cunosc colegele.. si colegii de munca .
Le priveam in ochi si parca toate erau ''printesele din lumea lor''. Fiecare era printesa in lumea ei si fiecare ma studia in felul ei, cu foamea unui lup flamand .
Era o lume mascata cea in care am intrat eu si ca si mine, acolo fiecare era si reprezenta ce voia, cum voia si incerca sa isi consolideze personajul cat mai bine .
Prima seara am simtit acel fior pe care niciuna din noi nu il va uita vreodata.
Mi s-a spus ( de catre printesa blonda, barbie a mea din revista ) : ''Nu uita niciodata sentimentul ce il ai acum, noi il cautam si azi si n-a ramas nici urma din el!''. Am inteles cu-adevarat ce mi s-a spus abia dupa ceva timp .
Eram deja tot mai increzatoare de fiecare data cand paseam pe usa de la intrare.
Apoi cu timpul mastile fiecareia dintre printesele din jurul meu se risispeau si incepusem usor, usor sa descopar ce se ascundea in spatele acelei masti pictate in fiecare seara.
Eu continuam sa imi traiesc povestea mea si ma regasisem intr-un final intr-un personaj pe care mandra l-am acceptat.
E atat de uimitoare senzatia ce ti-o da o printesa cand paseste in castelul ei de fildes si cea pe care o lasa in urma in momentul in care pleaca spre lumea ei adevarata.
In jurul meu am erau atatea feluri de .. ''a fi''! Unele aveau nevoie de lumea asta ca de povestea din fiecare seara a unui copil, altele erau fortate de cirscumstante ce nu au rost discutate, sa intruchipeze personajele ce faceau parte din noptile lor ''de vis'', altele vedeam lumea asta ca una normala ,cu avantaje , ca pe un loc de munca absolut normal dar putin mai diferit decat in vizunea altor oameni care se straduiesc cu toata fiinta sa isi spuna ca e '' atat de degradant''. ( Toata stima celor ce au invatat ca judecand oamenii pierzi secunde si clipe din viata uitand sa te bucuri de tine ).Altele erau cele de care nu am puterea sa vorbesc si nici intelepciunea, dar pe care le-am inteles.
In timp, ca orice lucru firesc care is urmeaza cursul s-au legat prietenii( chiar stranse). Am descoperit ''printese'' minunate, adorabile, cu suflet pur si respect de sine pe care nu l-am intalnit la multe alte ''printese '' pe care le-am cunoscut acasa. A fost o placere sa le vad cu masca jos, lepadandu-se de personajele intruchipate cu o seara inainte.
Era o lume in care te puteai hrani cu neputinta celor din jurul tau, erai tu cea care creai un joc care se termina exact cu putin inainte de ''Sfarsit''. Erau momente cand tot la EL ma gandeam, cand mi se parea ca nu sunt indeajuns de departe ca sa pot uita.
Dar odata cu seara, eram iara ''printesa'',cu masca mea , cu scutul meu.... Ei erau tot altii si altii ... In timp,ajunsesem sa invat sa intruchipez atatea personaje de fiecare data pe scena , tot cate un altul ... Apoi au venit alte noi printese si imi aduceam aminte de privirea lor la inceput si ma regaseam , stiam ce simte fiecare dintre ele in prima seara si am ajuns sa tanjesc dupa acel fior cand le vedeam ca pasesc agale spre scena, pentru prima data.
Lumea asta iti da posibilitatea sa te regasesti cumva pe tine , dar poate in alta dimensiune, te face si te obliga sa alegi intre a fii si a nu fi (de ce ti-e cel mai tare frica). Te face sa te iubesti sau sa te urasti cand te uiti in oglinda, iti da posibilitatea sa fii asa cum iti doresti dupa nenumarate teste la care te supune , dupa atatea momeli ce ti le arunca chiar sub varful nasului.
Te invata zi de zi ce este increderea in sine , ce inseamna sa cuceresti cu o privire, sa domini, sa te joci , sa pasesti si sa simti privirile ce te masoara din spate.
Si tot asa , in timp am vazut persoane ce au coborat atat de jos incat nici cu masca nu mai ''erau''.Erau goale si din ''printese'' au devenit NIMIC, . Am vazut ''printese'' ce au ramas la fel si au trecut cu brio de testele meschine si atat de frumos ambalate ce ti le ofera lumea asta.In timp ajungi sa le vezi pe ele dincolo de masca, sa le stii slabiciunile , sa le stii durerea, sa le cunosti povestea pe de rost. Ajungi sa te bucuri sau sa plangi cu ele , sa simti cu ele si sa simta cu tine .
Inveti sa te iubesti si sa sa te bucuri ca ai pasit in lumea asta si ca ai ramas tot tu. E o experienta ce am iubit sa o traiesc cu urcusurile si coborasurile ei , cu lacrimi si zambete.
Afara din castelul nostru ajungi sa vezi lumea putin altfel , ajungi sa fii mai dezamagita afara de persoane decat inauntru. Ajungi sa vezi mai mult rau si te supui la judecata unor oameni care de fapt nu te cunosc, cunosc personajul pe care il intruchipezi . O judecata nefondata,creata de oameni ce pretind a avea un moral imaculat, o personalitate fara cusur si o constiinta cumva mai alba decat zapada . Ajungi sa suferi cand vezi oameni ce te stiu demult ca te judeca, te condamna, te evit, iti rad in spate, povestesc lucruri despre ce cred ei ca stiu sau inventeaza , cum cred ei ca de fapt e lumea asta a mea.
Am ajuns cu timpul sa devin aproape imuna la remarci si consideratii ale cunoscutiilor mei. Nu am negat niciodata existenta ''printesei'' din viata mea, ci mereu am vorbit cu drag despre acea perioada.
Am ajuns sa ma intreb daca in afara de mine ma mai apreciaza cineva sau daca mai e cineva care ma vede cu aceeasi ochi ca inainte .
Azi ma simt mai puternica decat multi , mult mai increzatoare si rad la privirile ciudate si curioase ale celor din jurul meu . Rad cand barbatii ma judeca si rad mai mult cand vad ca multi nu au curajul sa deschida subiectul.Mi se pare prostesc felul in care se fofileaza si stiu ce e in mintea lor de fiecare cand imi adreseaza cate un cuvant.
Multora li se pare amuzant , altii ma vad ca pe jucaria ce vor sa o aiba , altii ma evita ca nu pot intelege lumea pe care am ales-o ca refugiu si apoi am invatat sa o iubesc .
Vad invidie si dorinta unor alte fete care vor si ELE , dar lumea mea nu face parte din caietul lor cu valori morale.
Cunosc personaje din lumea mea care sunt mai femei decat femeile si care dorm noaptea mai linistite decat altele , neavand constiinta incarcata. Mai cunosc si alte personaje care au inima pura si cu un simt al prieteniei mult mai dezvoltat.
La urma urmei suntem noi cele care ne bucuram de libertatea ce ne-o ofera lumea nostra, si suntem noi cele ce-am invatat sa ne jucam cu ei, dar si cu voi.
Lumea asta a dansului, a stripului , a ce vreti voi sa il numiti nu e de inteles pentru multi dintre voi.... E doar ceva ce vedeti prin ochiul mintii voastre pline de frustrari si lipsa puterii de a intelege ca poti sa fii sau sa nu fii om in orice context din viata noastra si indiferent de ce alegem sa intruchipam .
Cati dintre voi ''pupati in fund'' pe sefu' ca sa va simtit bagati in seama? Cati dintre voi va inselati iubita sau iubitul, dar pretindeti ca iubiti ?
Cati ati uitat sa vedeti lumea si cu alti ochi? Sa va readuc aminte si de valorile morale pe care pretindeti ca le aveti si dati sfaturi doar sa va atingeti scopul ? Sau poate sa va intreb cand a fost ultima data cand ati avut puterea sa fiti voi si sa va urmati un vis ?
Oare voi ati avea puterea sa faceti parte din lumea si sa ramaneti voi sau sa va mai iubiti ?
Azi ... am renuntat sa mai fac parte din lumea asta similara cu cea a unui bal mascat si nu pentru ca nu mai pot , ci pentru ca am gasit ceva mai palpitant . Am petrecut destul timp iubindu-mi masca astfel incat azi sa ma uit cu drag inapoi. Am invatat atatea incat acum traiesc si am luat ce era mai bun cu mine de acolo in lumea ce o traiesc azi inconjurata doar de voi , cei ce ma judecati.