O dimineata surda

M-am trezit azi dimineata surda.E pentru prima oara cand nu mai aud sunete ce ma deranjau: omul ce taie iarba, inconjurat de o galagie meschina, vecina si muzica ei hilara de la 7 dimineata. Eram atat de surda incat nici telefoanele nedorite nu le mai auzeam.
Eram in liniste si pace si am vazut '' soare'' printre norii gri si numerosi ai vremii scotiene. Am deschis calculatorul si nu mai auzeam muzica , o aveam deja pe-a mea in cap.
E pentru prima oara cand realizez ca in lumea mea ''surda'' au disparut toti si toate ce ma dearanjau.
Azi dimineata ( de ce azi si nu ieri ?), m-am lepadat de atat de multe ca am ajuns sa ma compar cu un fulg de nea si sa plutesc agale in lumea mea fara sunete.
E oarecum ciudat s-ajungi sa iti doresti atat de mult sa fii surd si sa nu mai faci parte din plictisul si banalitatea mondiala ce ne inconjoara , vrem nu vrem pe toti.
Mai nou visez la plaja... sau poate am ajuns sa ma hranesc cu un vis infantil ce imi prieste.
De ce azi, ma tot intreb mirata. De ce nu ieri, de ce nu mai demult?... dar e atat de minunat.
Zilele trecute s-au intamplat atatea lucruri neprevazute si pline de ''urat'' incat de azi refuz categoric ca vreodata sa ma mai supar.
Azi in dimineata mea cea ''surda'' mi-am dat seama ca ce visez nu e deloc departe si nu e de neatins .
Ieri am plutit 10 minute si e pentru prima oara cand nu e doar o senzatie imaginara , am plutit si m-am uitat uimita la fetele din jurul meu ... Era o lume cu mult mai surda decat cea de acum.
Au fost zece minute pe care foarte usor le pot compara cu zile si luni .
E atat de placut sentimentul cand gasesti sa faci ceva ce ti-ai dorit de mult dar niciodata nu ai stiut ce. Nu stiai ce iti lipseste si te trezesti zambind intr-o dimineata stiind ca ai gasit ceva ce cu o dorinta egoista ai tot cautat.