Ma regasesc astazi iarasi in acea stare cand nu stiu unde e inceputul si care e sfarsitul.... Da,bineinteles ca intrebarea comuna si de zi cu zi ''de ce'' persista . Astazi mi se pare ca trebuie sa imi gasesc cu o totul alta ruta si sa uit ce caut , sa renunt la cautarea asta destructibila si arzatoare .Cred ( cel putin) ca mi-am dat seama ca poate nu ma uit in directia corecta sau poate ca aripile-mi sunt prea lungi purtate de mireasma visului. Intr-adevar nu am trait atat de mult incat sa spun ca nu mai e o cale de iesire dar parca sunt mai batrana decat ar trebui, si umerii-s mai grei.
Oare imi doresc pe cineva care sa imi ia jumatate din lacrimi si greutatea sa pice pe el ( sau ea), sau imi doresc pe cineva de care sa ma agat sa ies din monotonia asta depresiva ce ma inconjoara sau imi doresc un EL atat de minunat incat mi-e teama ca nu am sa-l gasesc.
Am trait mereu cu impresia dupa prima data cand am iubit ca sunt monogama si ca nu mai imi doresc asa ceva in viitorul apropiat si (sau) cel indepartat. Probabil ca ma sperie ideea de iubire mai mult decat credeam si ce simt mai nou ma sperie si mai mult :VREAU SA IUBESC IARASI.Cu toate ca nu as avea de ce sa mai imi doresc asta plang in nestire dupa acelasi sentiment fie ca precede suferinta sau nu . De ce ? Normal ca nu stiu .... E in zadar sa incerc sa explic trilionul de intrebari din capul meu ca oricum nu ajung la un rezultat.
Da recunosc ca ma simt singura si ca vreau fluturi in stomac si vreaau sa iubesc !. Problema e ca nu stiu daca mai pot simti asta ... Cred ca nu ... Monogamia o iau foarte in serios si prinde carapace in jurul meu, dar totusi ma intreb daca e asa ?